Controlul oftalmologic făcut până la 3-4 ani poate preveni un handicap vizual definitiv

Controlul oftalmologic făcut până la 3-4 ani poate preveni un handicap vizual definitiv

Un copil care pare că vede bine nu este neapărat ferit de probleme de vedere. Medicul oftalmolog Monica Pop atrage atenția că orice copil trebuie dus la un consult oftalmologic la 3 ani, cel târziu la 4 ani, chiar și atunci când nu există semne care să îi îngrijoreze pe părinți. Pragul esențial este vârsta de 6 ani, interval până la care vederea mai poate fi recuperată dacă problema este descoperită și tratată la timp.

Monica Pop a explicat că există copii care nu văd sau văd slab cu un ochi, dar sunt deja adaptați la această situație și nu știu să spună că ceva este în neregulă. Tocmai de aceea, ei pot părea normali din punct de vedere oftalmologic. Medicul a avertizat: „orice copil necesită un consult oftalmologic la vârsta de 3, maximum 4 ani chiar dacă pare perfect. sunt însă copii care nu văd (sau văd prost) cu un ochi, dar sunt adaptați așa și nu știu să spună. dar par a fi normali oftalmologic. este frecvent și foarte periculos pentru ochii copilului.”

Riscul apare în special când un ochi vede bine și îl compensează pe celălalt, iar copilul nu are cum să explice problema sau crede că așa vede toată lumea. Tratamentul există dacă afecțiunea este depistată la timp și poate include ochelari, ocluzie personalizată, adică acoperirea unui ochi, sau exerciții zilnice. Fereastra utilă pentru recuperare rămâne însă limitată. „Vederea se poate recupera exclusiv până la vârsta de 6 ani. Dacă nu se descoperă și nu se tratează la timp, copilul rămâne cu handicap vizual definitiv. Ceea ce îi va marca întreaga viață și îl va împiedica să facă multe meserii”, a explicat Monica Pop, medic oftalmolog.

Există și semne care cer prezentare rapidă la medic, fără a mai aștepta controlul preventiv de la 3-4 ani. Strabismul, inclusiv cel minor, este o urgență. La fel și ochii mari, corneea mare, pupila albă, ochii roșii sau orice traumatism ocular. În aceste situații este necesar un consult cât mai repede.

Istoricul familial are importanță, dar lipsa unor probleme oftalmologice în familie nu exclude riscul. Potrivit Lyla, Monica Pop a subliniat că afecțiunile oculare pot apărea și prin mutații genetice, inclusiv în familii în care nu au existat cazuri anterioare. În același timp, dacă există deja probleme de vedere în familie, procentul de moștenire este mare. „Atenție: dacă nu sunt niciun fel de probleme oftalmologice în familie, este foarte greșit să se creadă că un copil nu are nimic. Dimpotrivă, poate avea orice afecțiune, apar mutații genetice și așa apar primele cazuri de afectări oculare”, a spus Monica Pop, medic oftalmolog.

Medicul a separat clar și situația nou-născuților prematuri. Pentru aceștia, consultul oftalmologic este obligatoriu, pentru depistarea și tratarea retinopatiei de prematuritate, afecțiune care poate duce la orbire dacă nu este descoperită la timp. „Cereți obligatoriu consult oftalmologic la orice nou-născut prematur, pentru a nu rămâne nevăzător, așa cum determină retinopatia de prematuritate nedescoperită și netratată la timp”, a avertizat Monica Pop, medic oftalmolog.

La nou-născutul care are secreție abundentă la ochi, dar fără roșeață, situația este diferită. În acest caz, Monica Pop precizează că nu trebuie puse picături cu antibiotic. Cauza este, de obicei, obstrucția canalului lacrimo-nazal, iar îngrijirea recomandată constă în ser fiziologic și ștergere doar cu comprese sterile de la farmacie. „Dacă nou-născutul are secreție abundentă la ochi, dar ochiul nu este roșu, nu îi puneți picături cu antibiotic. Nu este o infecție, ci o secreție mecanică provocată de obstrucția canalului lacrimo-nazal. Numai ser fiziologic și ștergeți exclusiv cu comprese sterile de la farmacie”, a precizat Monica Pop, medic oftalmolog.

Monica Pop mai spune că medicii de familie și pediatrii ar trebui să trimită sistematic copiii la consult oftalmologic și să noteze recomandarea în fișa copilului, cerând semnătura părintelui dacă acesta refuză. Pentru adulți, recomandarea este un control anual, inclusiv în lipsa simptomelor. În cazul copiilor, termenul care nu trebuie ratat rămâne consultul la 3 ani, maximum 4 ani, iar orice semn de alarmă impune prezentare imediată.