Noile ghiduri federale din SUA modifică abordarea terapiei hormonale pentru menopauză și încearcă să reducă teama care a însoțit acest tratament în ultimii ani. Actualizarea elimină avertismentele de tip „black box” și schimbă recomandările legate de momentul începerii terapiei hormonale.
Schimbarea vine după perioada care a urmat studiului din 2002, când utilizarea terapiei hormonale a scăzut puternic. Accentul se mută acum pe femeile care pot beneficia de tratament și pe intervalul în care acesta poate fi început.
Menopauza afectează peste 4 din 5 femei, iar simptomele pot reduce semnificativ calitatea vieții. Printre acestea se numără bufeurile, tulburările de somn, schimbările de dispoziție, „ceața cerebrală”, durerile articulare și uscăciunea vaginală. Dr. Sondos Al Sad, clinician de medicină primară la UCSF, explică: „Menopauza este o tranziție, nu un singur moment. Include perimenopauza (când ciclurile devin neregulate și încep simptomele), menopauza (definită ca 12 luni fără menstruație) și postmenopauza.” Ea subliniază și faptul că simptomele nu se manifestă la fel în cazul tuturor femeilor.
Potrivit unui articol publicat de Revistaioana, multe femei au rămas cu impresia că terapia hormonală este periculoasă în sine. Elizabeth Fernandez, într-un articol University of California, San Francisco, a rezumat efectul acelui moment astfel: „Aceste riscuri au fost de fapt limitate la anumite femei postmenopauză mai în vârstă, dar pericolele au fost percepute la scară largă, iar utilizarea a scăzut brusc.”
Când terapia hormonală este începută în primii 10 ani de la ultima menstruație sau înainte de vârsta de 60 de ani, ea poate reduce semnificativ bufeurile, poate îmbunătăți somnul și poate ajuta la menținerea densității osoase. Durata tratamentului nu are un termen fix de oprire. Decizia se ia individual, pentru fiecare femeie, cu reevaluări periodice și cu revizuirea în timp a raportului dintre beneficii și riscuri.
În paralel, sănătatea oaselor rămâne o componentă importantă în această etapă. Sunt recomandate antrenamente de forță de cel puțin două ori pe săptămână, un nivel adecvat de vitamina D, suficient calciu din alimentație, evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool, precum și o dietă bogată în alimente integrale, pe bază de plante.
