Un studiu prezentat la cea de-a 42-a Reuniune Anuală a Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie arată că, după 49 de ani, șansele unei sarcini nu mai depind doar de calitatea ovulelor. Cercetarea indică faptul că și modificările uterine asociate vârstei au un rol important, inclusiv în situația fertilizării in vitro cu ovule donate.
Datele arată diferențe clare între grupele de vârstă. Rata de sarcină clinică a scăzut de la 54,0% la femeile de 35-40 de ani la 42,6% la cele de peste 49 de ani. În același timp, ratele nașterilor vii au coborât de la 46,2% la 31,7%, iar ratele avorturilor spontane au crescut de la 24,2% la 37,6%. Concluzia este că ovulele de la donatoare rămân o opțiune cu rezultate semnificative, însă după 49 de ani există limite pe care înlocuirea ovulului nu le poate compensa complet.
Studiul a analizat 2.760 de transferuri unice de blastociști efectuate la 1.774 de femei tratate cu ovule de la donatoare, între martie 2021 și decembrie 2024, de cercetătorii de la IVIRMA Global Research Alliance din IVI Roma, Italia. Potrivit Lyla, amploarea lotului arată că nu este vorba despre situații izolate, ci despre un volum suficient de cazuri pentru o discuție serioasă între pacientă și medic.
Autorul principal, Dr. Beatrice Crestani, explică de ce aceste rezultate schimbă perspectiva clasică asupra fertilității la vârste înaintate. „Timp de mulți ani, îmbătrânirea reproductivă a fost considerată în primul rând o problemă ovariană, ceea ce înseamnă că, dacă înlocuiești ovulele mai în vârstă cu ovule de la donatoare, practic «resetezi» ceasul reproductiv. Descoperirile noastre sugerează că imaginea este mai complexă.” Ea adaugă: „Ovulele de la donatoare depășesc în mod clar problema calității ovulelor, iar rezultatele rămân foarte bune pentru multe femei chiar și la vârste înaintate de peste 40 de ani. Cu toate acestea, după vârsta de 49 de ani, am observat rate mai scăzute ale nașterilor vii și rate mai mari de avort spontan, în ciuda utilizării ovulelor de la donatoare, sugerând că modificările legate de vârstă în mediul uterin pot influența, de asemenea, succesul reproductiv.”
Un indiciu important din studiu privește endometrul, mucoasa uterină care trebuie să primească embrionul. Proporția femeilor cu un model endometrial trilaminar, asociat cu un uter receptiv la implantarea embrionului, a scăzut de la 94,7% în grupa de 35-40 de ani la 81,0% la femeile de peste 49 de ani. Totodată, și ratele cumulate ale nașterilor vii au coborât semnificativ odată cu vârsta, de la 80,0% la femeile de 35-40 de ani la 62,5% la femeile de peste 49 de ani care au transferat toate embrioanele disponibile.
Studiul nu propune tratamente care să inverseze îmbătrânirea uterină și nici biomarkeri clari pentru a indica exact „vârsta biologică a uterului”. Profesorul Borut Kovacic, președinte-ales ESHRE, a subliniat direcția în care merge cercetarea: „În ultimii ani, eforturile de cercetare s-au concentrat pe înțelegerea proceselor care permit comunicarea bidirecțională între embrion și endometru, marcând începutul implantării. Acest studiu identifică un prag de vârstă asociat cu începutul pierderii funcției uterine. Deși acest prag este puțin probabil să fie absolut, oferă informații importante pentru pacienți și o bază valoroasă pentru cercetări viitoare menite să identifice noi biomarkeri ai îmbătrânirii uterine.”
Mesajul studiului este unul de claritate, nu de descurajare. Tratamentul cu ovule donate poate funcționa și la vârste mai mari, dar după 49 de ani rezultatele sunt mai reduse decât la 35-40 de ani, iar riscul de pierdere a sarcinii este mai mare. De aceea, la consultație devine esențială o discuție concretă despre șansele de sarcină clinică, șansele de naștere vie și riscul de avort spontan pentru grupa de vârstă din care face parte fiecare pacientă.
