Enterocolita apare frecvent în sezonul cald și, deși în multe cazuri evoluția este ușoară, riscul major rămâne deshidratarea severă. O zi cu diaree, crampe și vărsături nu ar trebui privită doar ca un disconfort de vară, mai ales atunci când este vorba despre un copil mic, o femeie însărcinată, o persoană în vârstă sau cineva cu imunitatea slăbită. Problema de urmărit nu este doar numărul scaunelor, ci mai ales pierderea de apă și electroliți, adică sodiu, potasiu și clor. Dacă aceste pierderi se accentuează, pot apărea oboseala, amețelile, crampele musculare, scăderea tensiunii arteriale și, în forme severe, chiar șocul hipovolemic.
În practică, semnalul important este că simptomele nu mai seamănă cu o indispoziție ușoară, ci cu o stare de slăbiciune accentuată. În acel moment, problema nu mai este doar digestivă. Enterocolita reprezintă o inflamație a intestinului subțire și a colonului. Ea poate fi provocată de infecții virale, precum norovirusul și rotavirusul, de bacterii cum sunt Salmonella, E. coli, Campylobacter și Shigella, dar și de paraziți, între care Giardia intestinalis și Entamoeba histolytica. Mai rar, poate apărea după administrarea unor medicamente, după consumul de alimente contaminate sau în contextul unor boli inflamatorii intestinale.
Vara, riscul crește din cauza felului în care bacteriile se înmulțesc în alimente păstrate la temperaturi nepotrivite. Printre produsele sensibile se află carnea, produsele lactate, preparatele cu ouă, cremele pentru prăjituri, maioneza și fructele de mare. Acest lucru contează mai ales când pleci la drum, mergi la picnic sau cumperi mâncare gata preparată. Dacă un produs cu ou, lapte sau carne a stat mult la cald, pericolul nu mai este unul teoretic. Potrivit Lyla, cele mai frecvente cauze sunt infecțioase, ceea ce înseamnă că episoadele digestive apărute într-un grup nu ar trebui minimalizate. În plus, igiena personală și alimentară rămân primele măsuri de protecție, mai ales în lunile calde.
Simptomele pot începe cu diaree ușoară și crampe abdominale, dar pot evolua către febră mare, vărsături și scaune cu sânge. Când apar vărsături repetate, febră mare sau scaune cu sânge, situația nu mai seamănă cu o indigestie banală. La fel se întâmplă și atunci când starea generală se înrăutățește vizibil, cu amețeli, slăbiciune și crampe musculare. Pentru copiii mici, vârstnici, gravide și persoanele cu sistem imunitar slăbit, toleranța este mai redusă, iar riscul de deshidratare este mai mare. Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor și a istoricului, iar în cazurile severe pot fi necesare analize de sânge, coprocultură sau examen coproparazitologic.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este autotratamentul nepotrivit. Antibioticele luate fără recomandarea medicului pot prelungi problema în loc să o rezolve. Enterocolita poate fi virală, bacteriană sau parazitară, așa că nu toate episoadele digestive au nevoie de același tratament. Terapia se concentrează pe hidratare și, în funcție de cauză, poate include antidiareice, antivomitive, probiotice sau, în cazurile bacteriene severe, antibiotice, dar numai la recomandarea medicului. De asemenea, nerespectarea indicațiilor alimentare, inclusiv evitarea inițială a alimentelor bogate în fibre crude, poate prelungi boala.
Dacă simptomele sunt ușoare, primul pas este hidratarea, deoarece pierderea de apă și electroliți este principala complicație. Dacă apar oboseală accentuată, amețeli, crampe musculare sau scăderea tensiunii, situația necesită mai multă atenție. Pentru prevenție, este important să fii atentă la modul în care sunt păstrate alimentele sensibile, să eviți produsele ținute la temperaturi nepotrivite și să tratezi cu prudență mesele cu carne, lactate, ouă, maioneză, creme și fructe de mare. Când apar febra mare, vărsăturile, scaunele cu sânge sau semnele de deshidratare, consultul medical la timp poate scurta boala și poate evita spitalizarea.
