Tot mai multe familii din Australia decid să nu mai aibă încă un copil, iar motivele nu țin doar de bani. Un nou studiu al Universității Flinders, realizat pe peste 1.000 de părinți, arată că epuizarea, traumele și realitățile dificile ale creșterii copiilor cântăresc mult în această alegere. Concluziile apar într-un context în care rata fertilității în Australia a ajuns la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie, sub nivelul necesar pentru înlocuirea populației.
Potrivit cercetării, părinții nu se raportează doar la întrebarea „ne permitem?”, ci și la una mult mai personală: „mai putem?”. Pentru multe femei, experiențele de după naștere pot schimba complet perspectiva asupra ideii de a extinde familia. Complicațiile grave, depresia postnatală, anxietatea, lipsa somnului și sprijinul redus pot face ca decizia de a se opri la un anumit număr de copii să fie una de protecție, nu de renunțare.
Profesorul Damien Riggs, de la Colegiul de Științe Umane și Cultură al Universității Flinders, a explicat direct concluzia cercetătorilor: „Oamenii presupun adesea că, dacă oferi stimulente financiare, familiile vor avea mai mulți copii, dar ceea ce ne spun părinții este că deciziile lor sunt modelate de ceea ce au trăit deja, nu doar de ceea ce își pot permite.” Așa cum notează Lyla, studiul publicat în revista Women s Reproductive Health arată că experiențe precum nașteri traumatizante, complicații grave, efecte pe termen lung asupra sănătății și episoade de depresie postnatală sau anxietate au un rol major în alegerea de a nu extinde familia.
Unul dintre părinții incluși în cercetare a rezumat această stare printr-o întrebare simplă și apăsătoare: „Pot fi un zombie pentru încă doi ani?” În spatele ei stau nopți nedormite, suprasolicitare și senzația că fiecare zi este dusă la capăt cu greu. Sunt lucruri care nu apar în teorie atunci când se vorbește despre familie, dar care pot deveni decisive în viața reală.
Studiul mai arată că lipsa sprijinului apasă și mai mult, mai ales în marile orașe, unde mulți părinți își cresc copiii fără ajutor apropiat din partea familiei sau fără acces la servicii de îngrijire a copiilor la prețuri accesibile. În astfel de condiții, sprijinul practic devine esențial, fie că este vorba despre cineva care preia copilul cât timp părintele lucrează, stă cu el două ore sau ajută într-o perioadă în care recuperarea fizică și emoțională nu s-a încheiat.
Nu toate familiile iau aceeași decizie din aceleași motive. Unii părinți aleg să nu mai aibă alți copii pentru a se concentra pe carieră, pe relație sau pe propria bunăstare. Alții spun că se simt împliniți cu numărul de copii pe care îl au deja. Profesorul Damien Riggs subliniază că „Ceea ce arată această cercetare este că acestea sunt decizii luate de-a lungul anilor, nu în momente, și sunt modelate de experiențele reale de parenting, nu doar de setările politicilor.”
În acest context, scăderea fertilității până la aproximativ 1,5 nașteri pe femeie sugerează că stimulentele financiare, singure, nu au avut un impact durabil. Mesajul care reiese din studiu este că, pentru a înțelege de ce oamenii aleg să aibă mai puțini copii, trebuie privite mai atent sănătatea mintală, recuperarea după naștere, ajutorul concret și presiunea pe care o resimt părinții. După cum a spus profesorul Damien Riggs: „La sfârșitul zilei, dacă vrem să înțelegem de ce oamenii au mai puțini copii, trebuie să-i ascultăm.”
