Munca de acasă a fost văzută mult timp ca un câștig de flexibilitate, dar o cercetare recentă mută atenția spre un cost mai puțin vizibil. Pe termen lung, lucrul remote este asociat cu mai multă suferință psihologică, depresie, anxietate și singurătate, mai ales atunci când viața de zi cu zi se desfășoară în solitudine.
După pandemie, diferența s-a văzut și în timpul petrecut singur. Persoanele care lucrează remote stau, în medie, cu o oră mai mult singure în fiecare zi decât cele care nu lucrează de la distanță. Efectul contează mai ales pentru cei care și-au construit rutina în jurul casei, cu puține deplasări și tot mai puține întâlniri spontane.
Cea mai vulnerabilă combinație descrisă de cercetare este munca remote pe o perioadă lungă și locuitul singur. Acolo apar cele mai nefavorabile rezultate pentru sănătatea mintală. În schimb, angajații care lucrează de la distanță și locuiesc cu familia nu au înregistrat aceeași creștere a problemelor de sănătate mintală. Nici cei care au început de curând să lucreze remote nu au resimțit același efect.
Acest contrast oferă și un indiciu practic. Problema pare să se adune în timp, când zilele ajung să semene prea mult între ele, iar socializarea iese din rutină. Munca de la distanță s-a extins masiv odată cu pandemia de COVID-19. La început a fost o soluție de siguranță, apoi a devenit un beneficiu dorit pentru libertatea pe care o oferă. Potrivit Revista Ioana, tocmai acest beneficiu cere acum mai multă intenție în felul în care sunt păstrate legăturile reale, în afara ecranului.
Ludovico Saint Amour di Chanaz, Ph.D., a rezumat direct schimbarea apărută după pandemie în articolul său din Psychology Today. El a explicat de ce simplul fapt că lucrezi din sufragerie sau de la masa din bucătărie poate începe să apese mai mult decât părea la început: „Oamenii sunt animale sociale prin natură, și, în timp ce ieșitul în oraș pentru a vorbi cu oamenii părea normal și obișnuit în anii pre-pandemici, a existat o schimbare post-pandemică în care persoanele care lucrează de la distanță petrec, în medie, cu o oră mai mult singure în comparație cu persoanele cu locuri de muncă non-remote.”
În practică, semnele pot apărea într-o săptămână obișnuită: ieșiri amânate, mai multe conversații online decât față în față, zile încheiate fără contact direct cu alți oameni. Rutina poate părea eficientă, dar costul ei poate apărea mai târziu.
Același Ludovico Saint Amour di Chanaz leagă aceste efecte de mutarea vieții spre mai mult timp petrecut singur și online. Soluția practică sugerată nu ține neapărat de renunțarea la remote, ci de introducerea deliberată a unor contacte reale în timpul săptămânii, cum ar fi o cafea în oraș, o plimbare sau o întâlnire scurtă cu cineva apropiat. Ideea este a unor ritualuri mici, dar constante.
„Aceste rezultate sunt destul de interesante, deoarece arată că pandemia COVID-19 a creat o schimbare nu numai în modul în care muncim, ci și în modul în care trăim. În general, toți oamenii tind să petreacă mai mult timp singuri și online după pandemie decât înainte, și acest lucru ne informează asupra faptului că a vedea mai mulți oameni poate fi o modalitate bună de a-și menține sănătatea mintală, iar munca în persoană oferă o oportunitate de a face acest lucru; a fi mai intenționat în interacțiunile din lumea reală poate fi în cele din urmă benefic pentru toată lumea.”
