Până la 9% din populația adultă a României ar putea suferi de apnee obstructivă în somn în forme moderate sau severe, multe dintre cazuri rămânând complet nediagnosticate. Această afecțiune cronică, adesea ignorată, este direct legată de un risc cardiovascular crescut, hipertensiune arterială greu de tratat, diabet de tip 2 și chiar accidente rutiere cauzate de oboseala extremă din timpul zilei.
Ce este apneea în somn și cine este la risc
apneea obstructivă în somn înseamnă opriri repetate ale respirației în timpul somnului. Aceste pauze sunt cauzate de blocarea căilor aeriene superioare, ceea ce duce la scăderea oxigenului din sânge și la un somn fragmentat, deloc odihnitor. Diagnosticul se pune în urma unei investigații numite polisomnografie, realizată într-un laborator de somnologie.
Severitatea bolii se măsoară prin indicele de apnee-hipopnee (IAH), care numără evenimentele respiratorii pe oră. Un IAH între 15 și 30 indică o formă moderată, iar peste 30, o formă severă. Aceste două categorii sunt principalele vizate pentru terapie. Principalii factori de risc includ obezitatea, vârsta peste 40 de ani și sexul masculin. Iar la femei, prevalența crește vizibil după instalarea menopauzei, numai că simptomele pot fi atipice, ceea ce duce la și mai multe cazuri nediagnosticate.
Cum funcționează terapia care te ajută să respiri
Terapia standard este cea cu presiune pozitivă continuă, realizată cu un aparat CPAP. Acesta generează un flux de aer la o anumită presiune, transmis printr-o mască, menținând căile aeriene deschise pe timpul nopții. Există aparate cu presiune fixă (CPAP), auto-ajustabile (APAP) sau cu presiuni diferite la inspirație și expirație (BiPAP), alegerea fiind făcută strict de medicul somnolog.
Succesul depinde enorm de disciplină. „Aderența la terapie în primele 90 de zile este cel mai bun predictor al succesului pe termen lung. Pacientul care folosește dispozitivul minimum patru ore pe noapte, în peste 70% din nopți, înregistrează ameliorări clinice semnificative”, se arată în recomandările publicate de European Respiratory Society.
V-ați gândit vreodată cât de important este zgomotul unui astfel de aparat? Un nivel sub 30 de decibeli este considerat optim. Conform datelor analizate de News24, majoritatea dispozitivelor moderne, care vor fi standard în 2026, includ și umidificator integrat pentru a preveni uscăciunea nazală, dar și conectivitate Bluetooth sau celulară. Aceasta din urmă permite medicului să monitorizeze de la distanță eficiența tratamentului, un factor dovedit că îmbunătățește mare aderența.
Cât costă un aparat și cum se decontează prin CNAS
În România, aceste dispozitive pot fi obținute prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Procedura implică un dosar medical complet și înscrierea pe o listă de așteptare, ale cărei termene variază în funcție de bugetele anuale. Până la urmă, mulți pacienți aleg calea achiziției private.
Costul unui aparat nou variază între 2.500 și 8.000 de lei, în funcție de model și de accesorii. Indiferent de modul de achiziție, terapia trebuie reevaluată anual, iar consumabilele (măști, furtunuri, filtre) trebuie înlocuite periodic.
Accesul rămâne o problemă.
Asociațiile de pacienți atrag atenția că laboratoarele de somnologie sunt concentrate în marile orașe. Pentru cineva dintr-o zonă rurală, timpul de la primele simptome până la un diagnostic confirmat poate depăși chiar și doi ani, perioadă în care complicațiile cardiovasculare se pot agrava.
Greșelile frecvente care anulează efectul terapiei
Mulți pacienți abandonează terapia din cauza unor probleme tehnice simple. Nu-i chiar așa de greu, dar necesită atenție. Principala cauză de eșec este o mască de dimensiuni greșite, care provoacă scurgeri de aer și iritații. O altă problemă majoră este igiena precară. Măștile și circuitele trebuie curățate regulat, iar folosirea apei de la robinet în umidificator (în loc de apă distilată) duce la depuneri minerale ce pot strica aparatul.
Dar poate cea mai riscantă practică este autoreglarea presiunilor de către pacient, fără un consult medical. Orice modificare a setărilor trebuie validată de medicul specialist, pe baza datelor din memoria dispozitivului. Cercetările viitoare se îndreaptă spre algoritmi AI și miniaturizarea aparatelor, însă terapia CPAP rămâne standardul de aur pentru tratarea formelor moderate și severe ale acestei afecțiuni tăcute.
